Descriere
Se consideră adesea că acest tablou celebru este un autoportret al maestrului renascentist Raphael. În timpul celui de-Al Doilea Război Mondial, germanii au furat tabloul din Polonia. Mulți istorici îl consideră cea mai importantă pictură dispărută de la cel de-Al Doilea Război Mondial. Se estimează că, dacă ar fi găsită, pictura ar valora peste 100 de milioane de dolari.
Cercetătorii au comparat structura facială a subiectului dinPortretul unui tânăr cu singurul autoportret confirmat al lui Raphael, din fresca Școala din Atena. Capodopera înfățișează un bărbat din înalta societate, pictat cu expresii manieriste, o postură dreaptă și plină de aplomb, texturi luxoase și forme estompate, inspirate de marele Leonardo da Vinci. Culorile somptuosului său veșmânt de blană se reflectă în covorul cu modele aflat în spatele lui, în nuanțe de verde și maro. Mulți cercetători l-au descris pe subiect ca având un aer „senin și încrezător”. Acesta reprezenta clasele înstărite care se răspândeau în Italia la începutul secolului al XVI-lea.
Prin fereastra din partea dreaptă a tabloului, privitorul poate vedea copaci și tufișuri verzi, iar dincolo de ele, silueta satului și a bisericii. Clădirile albe contrastează cu cerul albastru, încețoșat, deși trebuie menționat că nu există fotografii color ale lucrării; toate fotografiile din Portretul unui tânăr au fost colorizate digital.
În această lucrare, Raphael înfățișează o dihotomie neoclasică între umanitate și natură prin peretele de culoarea pielii, blana așezată luxos peste umărul subiectului și părul său închis la culoare și ondulat. Se sugerează, de asemenea, că Raphael a redat variabilitatea dintre genuri prin panglica de la mânecă și poziția mâinilor subiectului, deoarece acestea erau elemente întâlnite de obicei la portretele feminine ale epocii.
Așezarea mâinii stângi a subiectului aproape de inimă sugerează o identitate proprie și o postură fermă, evocând o aură de seninătate hotărâtă.
Tabloul pierdut, „Portretul unui tânăr”
În 1798, prințul Adam Jerzy Czartoryski, fiul prințesei Isabella Czartoryska, a cumpărat Portretul unui tânăr. A adus tabloul în Polonia, împreună cu Doamna cu hermină a lui da Vinci și mai multe antichități romane. Portretul a fost expus în muzeul privat al prințesei, care urmărea să păstreze opere de artă ce reprezentau evenimente importante din istoria Poloniei.
În 1939, după ce a aflat de iminenta invazie nazistă, patriarhul familiei, prințul Augustyn Józef Czartoryski, a salvat mai multe opere de artă din muzeu și le-a ascuns într-o reședință din Sieniawa. Din păcate, eforturile sale au fost zadarnice, deoarece operele au fost descoperite și confiscate de Gestapo. Picturile „ Portretul unui tânăr”, „Doamna cu hermină” și un tablou de Rembrandtdecorau casa lui Hans Frank, pe care Hitler îl numise guvernator al Guvernământului General.
Operele de artă au fost apoi trimise la Berlin și Dresda, înainte de a ajunge în cele din urmă la Linz, unde urmau să facă parte din colecția privată a lui Hitler. Cu toate acestea, în 1945, Frank a dus operele la locuința sa din Cracovia, pentru a le folosi în scop personal la Castelul Wawel. Acesta este ultimul loc în care a putut fi văzut Portretul unui tânăr.
Pierdut de atunci, tabloul le-a fost cunoscut cercetătorilor moderni doar din fotografii. În lipsa posibilității de a examina tabloul original, este dificil să se confirme sau să se infirme în mod concludent atribuirea portretului lui Rafael, devenită un subiect tradițional de dezbatere în secolul al XIX-lea.
Istoria artei moderne, neputând studia tabloul propriu-zis, a repetat în mod inevitabil atribuirea făcută de cercetătorii anteriori, care au avut ocazia să vadă originalul înainte ca opera să se piardă în timpul celui de-al Doilea Război Mondial.
Deși tipologia „Portretului unui tânăr” își are originea în nordul Italiei, lucrarea vădește și influența artiștilor din nordul Europei. Acest tip de portret amintește de lucrările anterioare ale lui Bellini,, Giorgione și Tiziano..
Lucrarea a fost influențată și de primii pictori olandezi, Dürer și Leonardo. Portretul în discuție nu aparține tradiției umb riene sau florentine, în care s-a format Raphael. Are o serie de trăsături specifice picturilor din anii 1520 și perioadei ulterioare, prefigurând portretul manierist (există analogii în portretele lui Sebastiano del Piombo, Moretto da Brescia, Lorenzo Lotto, Salviati sau Pontormo și Parmigianino).
„Portretul unui tânăr” a stârnit interes în anii de după moartea lui Raphael, iar mai multe copii sunt cunoscute. De aici a pornit teoria potrivit căreia acesta ar fi portretul artistului, și nu al unui tânăr necunoscut pictat chiar de el.
Frumusețea clasică și idealizată a modelului, care înfățișează un om ideal, indică faptul că ar putea fi o asemănare postumă a „divinului Raphael”, realizată în omagiu artistului decedat. Astfel, am avea aici un „Portret al lui Raphael”, dar pictat de însuși Raphael (în italiană, aceeași expresie: „ritratto di Raffaello”).
Dacă lucrarea este într-adevăr opera lui Raphael, deocamdată autorul ei va rămâne o enigmă nerezolvată. Unele dovezi indică spre Giulio Romano sau Sebastiano del Piombo. Acesta din urmă a fost cel mai la modă portretist al Cetății Eterne în a doua și a treia decadă a secolului al XVI-lea. Îl cunoștea bine pe Raphael și era protejatul lui Michelangelo..
În cele din urmă, doar examinarea operei originale va putea stabili o dată pentru totdeauna adevăratul autor al acestui rafinat portret renascentist.
Din păcate,Portretul unui tânăr nu se afla în castelul Wawel când trupele americane l-au arestat pe guvernatorul Frank pentru crimele de război pe care le comisese, iar astfel tabloul s-a pierdut pentru totdeauna, deși există speranța că va fi găsit într-o boltă uitată, care va fi descoperită la un moment dat.
Portretul unui tânăr ocupă locul 76 în lista picturilor celebre