Descriere
Pe lângă scenele de tavernă și scenele intime de gen casnic, Judith Leyster picta adesea scene cu reprezentații muzicale. În Concertul, Leyster redă cu precizie detalii precum vioara barocă (fără bărbie și ținută de obicei sprijinită de piept), precum și cartea de cântece a femeii.
Personajele reprezentate aici sunt, cel mai probabil, portrete. Personajele ei ne vor povesti despre viori, lăute, lutieri și lemnuri de peste mări. Iar mai mulți muzicieni neerlandezi din Baroc vor asigura acompaniamentul sonor al tabloului.
Pe baza asemănării cu personaje din alte tablouri ale lui Leyster, cercetătorii au identificat, cu titlu provizoriu, cântăreața drept artista însăși, violonistul drept soțul ei, iar interpretul la lăută drept un prieten al familiei. Membrii trio-ului, asemenea tuturor muzicienilor, trebuie să lucreze împreună ca o unitate, „în concert”, ceea ce i-a determinat pe unii autori să presupună că această scenă simbolizează virtutea armoniei.
Leyster își plasa adesea personajele pe un fundal simplu, monocrom. Astfel, nimic nu distrage atenția de la figuri, toate surprinse în timp ce desfășoară diverse acțiuni (fac reverențe, ciupesc corzile sau țin ritmul). Unghiul accentuat în care este ținută lăuta adaugă profunzime compoziției. Direcțiile variate ale privirilor muzicienilor îi oferă spectatorului mai multe puncte de focalizare.
Judith Leyster este cea mai importantă pictoriță a așa-numitului Secol de Aur olandez. La 24 de ani (1633), este admisă în breasla pictorilor din Haarlem, lucru deloc ușor pentru o pictoriță, chiar și una cu un talent ieșit din comun. Și, în ciuda recunoașterii de care s-a bucurat în timpul vieții, după moartea sa va fi „uitată” de istorie până la sfârșitul secolului al XIX-lea, deoarece opera ei va fi confundată cu cea a lui Frans Hals și a altor pictori.