Descriere
Ultima cină este, fără îndoială, cea mai cunoscută pictură a lui Isus Hristos.
Scena recreează ultimul de Paște știu cine vă trădează profesorul.
Lucrarea a fost pictată la sfârșitul secolului al XV -lea ca mural pe pereții refectorului mănăstirii Santa Maria Delle Grazie din Milano.
Picturile fresce sunt de obicei create prin aplicarea pigmentului pe intonaco sau un strat subțire de tencuială calmă umedă. Aceasta este în mod normal cea mai bună tehnică de utilizat, deoarece permite frescoi să aibă grijă de respirația naturală sau de transpirație care face ca un perete să se deplaseze pe măsură ce umiditatea se deplasează spre suprafață.
Cu toate acestea, la ultima cină, da Vinci decide să folosească vopsea în ulei, deoarece acest material se usucă mult mai lent și i -ar permite să lucreze în imagine într -un mod mult mai lent și mai detaliat.
Leonardo știa că umiditatea naturală care pătrunde prin majoritatea clădirilor pereților de piatră ar trebui să fie sigilată dacă ar folosi picturi în ulei sau ar strica opera sa.
Artistul a adăugat un dublu strat de tencuială, chit și pauză pentru a combate deteriorarea.
Cu toate acestea, opera de artă a trebuit să fie restaurată de mai multe ori în istoria sa lungă. Există foarte puțin din stratul inițial superior de vopsea în ulei ca urmare a deteriorării de mediu și deliberate.
O caracteristică interesantă a The Last Cina este modul în care artistul folosește perspectiva și iluminatul pentru a crea profunzime și realism în scenă. Pictura prezintă o vedere a mesei dintr -un punct de vedere în care privitorul pare să stea la masă, în locul lui Isus. Această tehnică de perspectivă, numită perspectivă centrală, a fost inovatoare deocamdată și a fost studiată pe scară largă și admirată pentru efectul său dramatic asupra picturii.
În plus, iluminarea picturii este remarcabilă. Leonardo a folosit o tehnică numită „Claroscuro”, care este aplicarea unor contraste puternice de lumină și umbră pentru a crea un efect de trei dimensiuni asupra scenei. Lumina care intră de pe fereastra din spatele lui Isus luminează personajele, astfel încât să -și evidențieze trăsăturile și gesturile faciale, ceea ce contribuie la intensitatea dramatică a scenei.
Un alt detaliu interesant este reprezentarea personajelor. Leonardo da Vinci a fost foarte interesat de anatomia și fiziologia corpului uman, iar acest lucru se reflectă în atenția sa minuțioasă asupra reprezentării mâinilor în pictură. Fiecare personaj are o poziție și un gest diferit la masă, rezultând o varietate de expresii și atitudini care sunt transmise prin mâini.
Ultima cină este o capodoperă a lui Leonardo da Vinci, care combină tehnica perspectivei centrale, a chiarosccurului și a detaliilor anatomice pentru a crea o scenă dramatică și emoționantă a ultimei cină a lui Isus cu discipolii săi.
Ultima cină ocupă poziția nr. 33 pe lista de picturi celebre