Descriere
Pictura atropos (The Fates) a artistului Francisco de Goya și Lucientes este o capodoperă care reprezintă cele trei moiari ale mitologiei grecești, care sunt responsabile de țesutul destinului uman. Această lucrare, care măsoară 123 x 266 cm, a fost pictată în 1819 și este una dintre ultimele realizate de artist.
Stilul artistic al lui Goya se caracterizează prin capacitatea sa de a surprinde realitatea într -un mod brut și direct, fără ornamente sau idealizări. În Atropos, această tehnică poate fi văzută în reprezentarea celor trei figuri feminine, care apar în prim plan și sunt înfățișate cu o mare precizie în gesturile și expresiile lor.
Compoziția tabloului este foarte interesantă, deoarece cele trei Moiras sunt reprezentate în diferite poziții și atitudini. Figura din stânga, care reprezintă Lakesis, ține o carte deschisă și privește spre privitor cu o expresie senină. Figura centrului, care reprezintă Cloto, este ocupată să tricoteze firul vieții, iar chipul său reflectă o concentrație mare. Figura din dreapta, care reprezintă atropos, ține foarfece cu care va tăia firul vieții și privirea lui este rece și hotărâtă.
Culoarea vopselei este un alt aspect interesant, deoarece Goya folosește o paletă foarte mică, bazată pe tonuri întunecate și gri, care oferă lucrării un aer sumbru și melancolic. Doar detaliile rochiilor Moirasului, care sunt decorate cu motive aurii și argintii, oferă o notă de lumină și luminozitate compoziției.
Istoria picturii este, de asemenea, foarte interesantă, deoarece se știe că a fost comandat de Ducele de Osuna, unul dintre patronii Goya, pentru a -și decora palatul din Madrid. Cu toate acestea, lucrarea nu a fost niciodată expusă public și a rămas în colecția privată a familiei ducelui până când a fost achiziționată de Muzeul Prado în 1886.
În cele din urmă, un aspect puțin cunoscut despre pictură este faptul că, în ciuda simplității aparente și a sobrietății sale, ascunde o mare încărcătură simbolică și filozofică. Moiraras reprezintă destinul uman, dar și inevitabilitatea morții și tranziția vieții. Goya, care la acea vreme era deja foarte bolnavă și aproape de moarte, a întruchipat în această lucrare viziunea sa pesimistă și dezamăgită asupra lumii, în care omul apare ca o ființă impotentă în fața forțelor care guvernează existența lui.