Descriere
Venus este zeița iubirii, iar nașterea ei se datorează organelor genitale ale zeului Uranus, tăiate de fiul său Cronos și aruncate în mare. Momentul înfățișat de artist este sosirea zeiței pe insula Citera, după nașterea sa, purtată de vânt, așa cum descrie Homer, care a constituit sursa literară pentru opera lui Botticelli.
Nașterea lui Venus este o pictură mitologică unică a Renașterii florentine și primul nud nereligios de după Antichitatea clasică. Tabloul face parte din grupul de picturi mitologice realizate de Sandro Botticelli în anii 1480, după întoarcerea sa de la Roma, unde încheiase 3 fresce pentru papa Sixt al IV-lea în Capela Sixtină.
Celelalte opere mitologice includ Pallas și Centaurul (c.1482, Galeria Uffizi, Florența), Venus și Marte (1483, Galeria Națională, Londra) și Primăvara (1484-6, Uffizi). La fel ca aceste opere, Nașterea lui Venus rămâne una dintre cele mai mari comori ale Renașterii florentine. Lucrarea, pictată în tempera pe pânză, înfățișează silueta nudă a zeiței Venus, stând pe uscat după ce a ieșit din mare.
Lucrarea a fost comandată de Lorenzo Magnificul (1449-92), din familia Medici, al cărui cerc umanist din Quattrocento era deosebit de interesat de mitologia clasică, și marchează apogeul renașterii miturilor antice în contextul artei umaniste renascentiste. Exemplu perfect al tipului de tablou împotriva căruia se îndrepta călugărul dominican Savonarola în campania sa virulentă de 4 ani împotriva blasfemiei și frivolității, tabloul a supraviețuit în mod miraculos „rugului deșertăciunilor” organizat de călugăr în 1497. Și asta, în pofida narațiunii sale vădit păgâne și a faptului că înfățișa unul dintre primele nuduri feminine integrale de după epoca clasică.
Acest noroc ne permite să ne bucurăm de una dintre cele mai frumoase picturi renascentiste, realizată de unul dintre cei mai eleganți artiști ai Renașterii timpurii.
Nașterea lui Venus ocupă locul 14 în lista picturilor celebre











